.
.
.
Ah, și pentru faptul că-s un ticălos fără scrupule.
Sau ceva.
L.E.:
Nu, n-am lipit două poze, e un print de pe noul iPhone 8 care apare peste trei ani. Because I'm just THAT much of a hipster, fatăăă.
De ce n-am eu tare mulți prieteni
De asta
.
.
.
Ah, și pentru faptul că-s un ticălos fără scrupule.
Sau ceva.
L.E.:
Nu, n-am lipit două poze, e un print de pe noul iPhone 8 care apare peste trei ani. Because I'm just THAT much of a hipster, fatăăă.
.
.
.
Ah, și pentru faptul că-s un ticălos fără scrupule.
Sau ceva.
L.E.:
Nu, n-am lipit două poze, e un print de pe noul iPhone 8 care apare peste trei ani. Because I'm just THAT much of a hipster, fatăăă.
Ghid: Cum să fii fotograf de duzină*
1. Nu-ți găsi vocația, pentru că n-ai oricum una.
2. Pentru că n-ai vocație, strâge sau împrumută bani de un D-SLR.
3. Caută un font de căcat, cu care să-ți scrii numele urmat de "photography", "photo" sau ceva cu "art".
4. Fă poze la orice, cu focalizare proastă, până te bagă cineva în seamă.
5. Fă-i poze și lu' ăla/aia prin parc sau natură, cu aparatul mereu pe auto.
6. Fă-ți pagină de facebook, cu, EVIDENT, numele tău urmat de "photography", "photo" sau ceva cu "art".
8. Participă la concursuri de căcat cu "like & share".
9. ?????
10. Profit!
Felicitări! Ești fotograf de duzină*!
*se exclud cei care merg la nunți/botezuri/cumătrii/divorțuri/avorturi/parastas/banchete, că ăia au bani foarte frumoși.
**recunoaște că te-ai atacat, pentru că n-ai observat că lipsește punctul 7
2. Pentru că n-ai vocație, strâge sau împrumută bani de un D-SLR.
3. Caută un font de căcat, cu care să-ți scrii numele urmat de "photography", "photo" sau ceva cu "art".
4. Fă poze la orice, cu focalizare proastă, până te bagă cineva în seamă.
5. Fă-i poze și lu' ăla/aia prin parc sau natură, cu aparatul mereu pe auto.
6. Fă-ți pagină de facebook, cu, EVIDENT, numele tău urmat de "photography", "photo" sau ceva cu "art".
8. Participă la concursuri de căcat cu "like & share".
9. ?????
10. Profit!
Felicitări! Ești fotograf de duzină*!
*se exclud cei care merg la nunți/botezuri/cumătrii/divorțuri/avorturi/parastas/banchete, că ăia au bani foarte frumoși.
**recunoaște că te-ai atacat, pentru că n-ai observat că lipsește punctul 7
Femeile nu-s gameri
N-au cum să fie. Clar și la obiect.
Pe vremea când eu descopeream rudimentalele 486 și trackballurile foarte populare, multe dintre puțele astea "gamerițe" nici nu înotau în coae la tac-su'. Recent, a apărut o poză de pe 9fag, și, pe lângă faptul că e arhi-cunoscută și veche, îi dau share toate obositele.
Serios? Ce-ați jucat voi, mă? Candy Crush Saga? Pe telefon? Ala nu e gaming, prăjitelor!
Pe lângă asta, mișcarea degetelor e dată din antebraț, deci ar trebui să-l aveți de forma unei frunze, mai ceva decât Ion "Iron" Oncescu, campion la skandenberg.
Gamingul presupune câteva chestii destul de greu de obținut.
În primul rând un PC, cel puțin mid-to-high end, pentru perioada în care e folosit.
Gamingul NU se face pe laptop sau portabile, și oricine spune altfel, e un filistin împuțit. Comprimarea componentelor, ventilația precară, limitarea de energie electrică și îmbinarea utilului cu plăcutul e scuza pseudo-gamerului.
Ăla care joacă PES pe laptop când merge cu autobuzu' acasă la muls oi cu ciobanu' Ghiță. În esență, multe wanna-be-uri de gameri sunt ca ciobanu' Ghiță. Își iau o sculă pentru tot. În loc să înțeleagă că pe un iPad n-o să poți juca un CSGO, la fel cum nici n-o să facă aceeași calitate de poze ca un D-SLR.
Nici măcar dacă spune careva eterna scuză "Alienware" nu-l cred. Din două motive:
1. N-ai bani de el.
2. E tot laptop și aia e strategie de marketing, ca să nu ai remușcările cumpărătorului după ce dai prea mulți bani pe-un laptop pe care-o să te piși în 3 ani.
E drept că și producătorii sunt niște imbecili câteodată și adaugă efecte video care n-au nici un rost. Gen motion-blur, care, într-un FPS competitiv, nu face decât să te tragă înapoi. Ca performanță personală, nu mă refer la cele 5-10 fps-uri în minus, dacă e cazul.
În al doilea rând, gamingul nu e o chestie "microbiană" pentru femei. La dârlăi e ca descoperirea labei. O foame obsesivă, care nu te lasă să respiri, o gaură pe care n-o poți umple cu nimic, o nevoie căreia, oricât i-ai acorda, mereu o să ceară mai mult, o sete în mijlocul oceanului. Cunosc o singură fată care chiar are habar de ce înseamnă să te joci ceva cu dependență, cu atâta ardoare. Paradoxal, cunosc câteva sute de dârlăi care fac exact ce face ea. Nu e puțin cam disproporționat raportul ăsta?
De asemeni, gamingul cere mai mult decât înțelegerea jocului. Fiind o dependență duce la o pasiune destul de serioasă. Dar așa se separă grâul de neghină. Cine a jucat ceva serios, știe tot despre ce-a jucat, cu cur și cap. E genul de om care îți poate povesti zile întregi un story-line, în așa fel încât... parcă te obligă moral să-l joci, măcar să te convingi că e CHIAR așa de tare. Sau, pula mea, măcar din politețe, ca să nu fii paralel total cu un subiect de care cineva apropiat ție e atât de atașat.
Femeile plâng după unghii rupte, nu când văd prima dată cum moare Lich King după raidul din ICC.
Femeile vorbesc despre alte femei și curu' ăleia pe care n-o suferă, nu despre line-upurile de la Internaționalul de DotA 2.
Femeile joacă SIMS din simț estetic, că au impresia ele că știu să potrivească tapetul cu pardoseala, nu că pot manageria o familie.
Femeile nu pot privi o scenă dintr-un film în care un om e decapitat, darmite să folosească punga sau cobul în Manhunt.
Femeile dau share la poze cu pisici, flori și tricotaje, nu la tombole online cu gaming-gear.
Femeile habar n-au ce-am scris aici.
Femeile preferă esteticul, nu practicul.
De fapt, cam asta fac femeile, indiferent de ce se joacă. În WoW, toate au gear-ul transmogrificat în aceleași Tier 6 și 7, kitsch-oase.
Degeaba se laudă băieții de la Steam că 22% din userii lor sunt femei. Pe Steam sunt mult mai multe chestii de găsit și cumpărat, pe lângă jocuri, serii, addon-uri și DLC-uri. De fapt, Steam oferă cam orice serviciu multimedia, de la producție, la editare și masterizare, înclusiv ce s-a implementat prin motorul Source. Trebuie doar să știi unde să cauți.
Femeile în gaming au același rol ca în viața reală. Support și healer. La cine mergi când ai buba? La mami. Exact așa.
Deci hai, bâști la mami, să jucați pass-time-uri pe facebook și să vă dați vieți între voi!
Pe vremea când eu descopeream rudimentalele 486 și trackballurile foarte populare, multe dintre puțele astea "gamerițe" nici nu înotau în coae la tac-su'. Recent, a apărut o poză de pe 9fag, și, pe lângă faptul că e arhi-cunoscută și veche, îi dau share toate obositele.
Serios? Ce-ați jucat voi, mă? Candy Crush Saga? Pe telefon? Ala nu e gaming, prăjitelor!
Pe lângă asta, mișcarea degetelor e dată din antebraț, deci ar trebui să-l aveți de forma unei frunze, mai ceva decât Ion "Iron" Oncescu, campion la skandenberg.
Gamingul presupune câteva chestii destul de greu de obținut.
În primul rând un PC, cel puțin mid-to-high end, pentru perioada în care e folosit.
Gamingul NU se face pe laptop sau portabile, și oricine spune altfel, e un filistin împuțit. Comprimarea componentelor, ventilația precară, limitarea de energie electrică și îmbinarea utilului cu plăcutul e scuza pseudo-gamerului.
Ăla care joacă PES pe laptop când merge cu autobuzu' acasă la muls oi cu ciobanu' Ghiță. În esență, multe wanna-be-uri de gameri sunt ca ciobanu' Ghiță. Își iau o sculă pentru tot. În loc să înțeleagă că pe un iPad n-o să poți juca un CSGO, la fel cum nici n-o să facă aceeași calitate de poze ca un D-SLR.
Nici măcar dacă spune careva eterna scuză "Alienware" nu-l cred. Din două motive:
1. N-ai bani de el.
2. E tot laptop și aia e strategie de marketing, ca să nu ai remușcările cumpărătorului după ce dai prea mulți bani pe-un laptop pe care-o să te piși în 3 ani.
E drept că și producătorii sunt niște imbecili câteodată și adaugă efecte video care n-au nici un rost. Gen motion-blur, care, într-un FPS competitiv, nu face decât să te tragă înapoi. Ca performanță personală, nu mă refer la cele 5-10 fps-uri în minus, dacă e cazul.
În al doilea rând, gamingul nu e o chestie "microbiană" pentru femei. La dârlăi e ca descoperirea labei. O foame obsesivă, care nu te lasă să respiri, o gaură pe care n-o poți umple cu nimic, o nevoie căreia, oricât i-ai acorda, mereu o să ceară mai mult, o sete în mijlocul oceanului. Cunosc o singură fată care chiar are habar de ce înseamnă să te joci ceva cu dependență, cu atâta ardoare. Paradoxal, cunosc câteva sute de dârlăi care fac exact ce face ea. Nu e puțin cam disproporționat raportul ăsta?
De asemeni, gamingul cere mai mult decât înțelegerea jocului. Fiind o dependență duce la o pasiune destul de serioasă. Dar așa se separă grâul de neghină. Cine a jucat ceva serios, știe tot despre ce-a jucat, cu cur și cap. E genul de om care îți poate povesti zile întregi un story-line, în așa fel încât... parcă te obligă moral să-l joci, măcar să te convingi că e CHIAR așa de tare. Sau, pula mea, măcar din politețe, ca să nu fii paralel total cu un subiect de care cineva apropiat ție e atât de atașat.
Femeile plâng după unghii rupte, nu când văd prima dată cum moare Lich King după raidul din ICC.
Femeile vorbesc despre alte femei și curu' ăleia pe care n-o suferă, nu despre line-upurile de la Internaționalul de DotA 2.
Femeile joacă SIMS din simț estetic, că au impresia ele că știu să potrivească tapetul cu pardoseala, nu că pot manageria o familie.
Femeile nu pot privi o scenă dintr-un film în care un om e decapitat, darmite să folosească punga sau cobul în Manhunt.
Femeile dau share la poze cu pisici, flori și tricotaje, nu la tombole online cu gaming-gear.
Femeile habar n-au ce-am scris aici.
Femeile preferă esteticul, nu practicul.
De fapt, cam asta fac femeile, indiferent de ce se joacă. În WoW, toate au gear-ul transmogrificat în aceleași Tier 6 și 7, kitsch-oase.
Degeaba se laudă băieții de la Steam că 22% din userii lor sunt femei. Pe Steam sunt mult mai multe chestii de găsit și cumpărat, pe lângă jocuri, serii, addon-uri și DLC-uri. De fapt, Steam oferă cam orice serviciu multimedia, de la producție, la editare și masterizare, înclusiv ce s-a implementat prin motorul Source. Trebuie doar să știi unde să cauți.
Femeile în gaming au același rol ca în viața reală. Support și healer. La cine mergi când ai buba? La mami. Exact așa.
Deci hai, bâști la mami, să jucați pass-time-uri pe facebook și să vă dați vieți între voi!
Cum mi-a stricat seara un demon
Mereu viața mea a fost presărată de chestii stranii. Am avut de a face, de-a lungul firului vieții ce mi se întinde în urmă cu lucruri de la frumoase, la amuzante, la stupide dar mai ales, la extraordinare. Un astfel de lucru mi s-a întâmplat în seara asta. În frumoasa mea peșteră, în grota în care sălășluiesc și trăiesc e mai mereu întuneric. Chiar și ziua, lumina își face cu greu cale prin perdele și norul de fum până spre mine. Dar în seara asta e mai întuneric decât de obicei.
Am căștile în urechi și dau sfaturi despre viață unor copii care încă nu știu cum fac fetele pișu, dar au enigme în trai mai mari decât curva de Otilia a lui Cărtărescu. Se lasă ușor, se joacă în cameră norul gri-albastrui de fum de tabac, în timp ce bat puternic în tastatură, de bucurie că le dau headshoturi la fraieri și îi fac n00bi și tryharderi sub numele de Fu-2-10-c00r la Counter-Strike. E liniște. Și e normal să fie liniște, pentru că în casa asta trăiesc oameni normali care n-au nici o treabă cu ore din astea mici la care eu sunt treaz. Toată lumea doarme și eu bat din tastatură ceva mai încet, că mi-a dat cu lene.
Brusc, căștile astea ale mele, mici, dau voie unui zgomot ciudat. Un răget înfundat.
Zic, coae... tre' să fac ceva cu Audispray-ul ăla, că e de căcat. Aud toate tâmpeniile.
Și apoi iar, un grohăit.
Nu frate, e de la căști, face un scurt acolo.
Deși mi se pare stupid. Sunt căștile de la iPhone, n-au făcut figuri niciodată, și nici nu-s genul care să abuzeze fizic de tehnologie. Nu am tras de ele, n-am futut mufa, n-am făcut nimic. Cum pula mea?
Și iar, un bolborosit așa, înfundat.
Nu se poate. Am o cască scoasă din ureche, nu e de la căști. Deci ce căcat?
Atunci mi-am adus aminte că eram fumat acu' ceva vreme și m-am uitat la Lorin Ioan Fortuna. Probabil singurul om care n-are nevoie de droguri ca să delireze. Acolo povestea el despre civilizațiile androgine, sau agresionale civilizațional, ce fac ele și cum noi de fapt nu existăm, suntem pe un computer, sau ceva. N-am înțeles, că eram tras, și treaz n-am reușit să rezist mai mult de 12 secunde.
Dar într-unul din clipuri, Fortuna povestește cum demonul Baphomet, format din doo părți, feminină și masculină, îl atacă energetic într-un tren, care, din spusele lui, era să sară-n pulă pentru că energii și alte chestii tari.
Ăsta a fost momentul în care mi-am amintit de o bandă desenată cu Baphomet, de care am râs puternic, și-am zis, mă... m-am supt. S-a prins ăsta unde sunt și mi s-a băgat în căști. De aia aud tâmpenii. Luați, să râdeți și voi.
Am căștile în urechi și dau sfaturi despre viață unor copii care încă nu știu cum fac fetele pișu, dar au enigme în trai mai mari decât curva de Otilia a lui Cărtărescu. Se lasă ușor, se joacă în cameră norul gri-albastrui de fum de tabac, în timp ce bat puternic în tastatură, de bucurie că le dau headshoturi la fraieri și îi fac n00bi și tryharderi sub numele de Fu-2-10-c00r la Counter-Strike. E liniște. Și e normal să fie liniște, pentru că în casa asta trăiesc oameni normali care n-au nici o treabă cu ore din astea mici la care eu sunt treaz. Toată lumea doarme și eu bat din tastatură ceva mai încet, că mi-a dat cu lene.
Brusc, căștile astea ale mele, mici, dau voie unui zgomot ciudat. Un răget înfundat.
Zic, coae... tre' să fac ceva cu Audispray-ul ăla, că e de căcat. Aud toate tâmpeniile.
Și apoi iar, un grohăit.
Nu frate, e de la căști, face un scurt acolo.
Deși mi se pare stupid. Sunt căștile de la iPhone, n-au făcut figuri niciodată, și nici nu-s genul care să abuzeze fizic de tehnologie. Nu am tras de ele, n-am futut mufa, n-am făcut nimic. Cum pula mea?
Și iar, un bolborosit așa, înfundat.
Nu se poate. Am o cască scoasă din ureche, nu e de la căști. Deci ce căcat?
Atunci mi-am adus aminte că eram fumat acu' ceva vreme și m-am uitat la Lorin Ioan Fortuna. Probabil singurul om care n-are nevoie de droguri ca să delireze. Acolo povestea el despre civilizațiile androgine, sau agresionale civilizațional, ce fac ele și cum noi de fapt nu existăm, suntem pe un computer, sau ceva. N-am înțeles, că eram tras, și treaz n-am reușit să rezist mai mult de 12 secunde.
Dar într-unul din clipuri, Fortuna povestește cum demonul Baphomet, format din doo părți, feminină și masculină, îl atacă energetic într-un tren, care, din spusele lui, era să sară-n pulă pentru că energii și alte chestii tari.
Ăsta a fost momentul în care mi-am amintit de o bandă desenată cu Baphomet, de care am râs puternic, și-am zis, mă... m-am supt. S-a prins ăsta unde sunt și mi s-a băgat în căști. De aia aud tâmpenii. Luați, să râdeți și voi.
Așa că las tot, zic brb la copiii cu nevoi speciale de pe internet, și mă pregătesc. Aduc aghiazmă, un ou de Paști pe care-l uitasem ascuns între șosete, un inel de argint și tot ce mai aveam io pur și curat prin cameră. M-am îmbărbatat, amintindu-mi de victoria lui Lorin Fortuna asupra lui Baphomet, și-am zis clar. Dacă babacu poate, io pot mai bine!
Și ies, claie peste grămadă, cu toate căcaturile în mâini, spre sursa orăcăielilor din Iad. Adică în hol la mine, că eu am prima cameră, chiar cum intri din hol. Și din hol se auzea. Pula mea. Mai departe.
Ajung acolo, și mă izbește mirosul de sulf.
Ăsta era momentul! Acum ori niciodată, futu-te-n coarne pe tine, Baphomet, cu fața ta de capră! Am început să tremur. Emoțiile mă doborau, dar învățăturile lui Lorin Fortuna erau cu mine. Transpiram abundent, și simțeam cum ies aburii prin guler. Eram ca și Cotabiță în concert, după prima piesă.
Mă opresc pentru o secundă și trag adânc aer în piept. Mirosul de sulf era tot mai puternic și simteam o respirație grea la un pas distanță de genunchiul meu.
Acum ori niciodată, îmi zic, strângând din dinți, cu ochii mijiți. Întind cotul stâng spre întrerupător, încet, în timp ce-mi fixam bine de tot în picioare papuceii de casă roz. Da, am papuci de casă roz, că am picioare mari și n-am găsit la fel de moi pe altă culoare, sugeți pula.
Simt întrerupătorul în cot. Mirosul e tot mai puternic. Am transpirat un lac, chiloții îmi intraseră la apă deja. Cu o ultimă răbufnire apăs întrerupătorul. CLICK! Și s-a făcut lumină în hol.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Câinele meu s-a tăvălit azi și e murdar. Pute. Deși e doar cât un adidas, sforăie mai ceva ca un țăran după o zi de coasă, dormind în hol, fără o grijă pe lume. Las jos tot iarmarocul ce-l aveam pe mine, răsuflu ușuat și mă întorc la computer cu un singur gând: cum să-i prostesc pe ăștia c-am fost vizitat de-un demon?
Dan Negru, omul care înnegrește Pământul degeaba
Îl urăsc pe Fuego. Dar am un nemesis. L-am urât întotdeauna pe Dan Negru. E genul de om care crede, ca şi Solcanu sau Mitoşeru, că sunt relevanţi dacă îi mai bagă cineva în seamă pe la TV, şi le aruncă de-o şaorma, de dragul audienţei. Mi-ar lua, poate, săptămâni întregi să dau cu căcat pe toate lucrurile ce-l reprezintă, dar îl şi fac cel mai antipatic om pe Dan Negru, acest om care a înghiţit în copilărie o portavoce.
Da, poate e un profesionist, poate ştie televiziune şi/sau entertainement sau cum se cheamă bălăceala aia pentru care primeşte salariu. Problema e că, aşa cum ProTv îi au pe Busu şi Esca, şi nu s-ar face acolo rabat de la nimic pentru ei, aşa se pare că nici Antena nu face rabat de la acest mâncător de rahat.
Mi-ar plăcea "Te pui cu blondele?" dacă aş rezista mai mult de 12 minute cu zbierăte disperate şi orăcăieli indescifrabile.
Mi-ar plăcea "Te pui cu blondele?" dacă ar dura jumătate din timp, şi ar fi mai la obiect. Dar mai ales...
Mi-ar plăcea "Te pui cu blondele?" dacă Dan Negru s-ar îneca cu propria vomă în somn şi ar înceta să existe.
Ca orice irelevant care simte că vine puternic din urmă noua generaţie, şi că toate eforturile lui de rămâne deasupra liniei de plutire sunt din ce în ce mai zadarnice, Dan Negru s-a gândit că nu e destul să ragă două ore pe tv. Aşa că, la fel ca sub-mediocrii în ale scrisului, cum e Cabral, s-a gândit el să toace fiecare aspect inert, nesemnificativ, banal şi, în esenţă, stupid, al vieţii lui plictisitoare.
Blogul lui, care e o jignire asupra lecturii, e plin de cufureli scrise probabil în somn, de care nu pasă nimănui. Dar stilizate în aşa fel încât Dan Negru să pară un om care supurează figuri de stil. Un om din care şi beşinile să fie metaforice şi profunde.
Am fost un las la revolutie, in Timisoara si n-are legatura cu varsta pe care o aveam…Ziua stateam aproape de Catedrala, ca sa pot fugi mai repede spre Piata Maria si seara, pe la 5, cand se intuneca, fugeam acasa. De fricaI Cei curajosi ramaneau! Apoi, lasam sa treaca vreo cateva tramvaie, in statia din Piata Maria, ca sa stau si sa-l ascult pe Tokes vorbind de la geamul parohiei, dar apoi fugeam cu tramvaiul 7 spre casa. De frica…Cei curajosi ramaneau ! Decembrie…Timisoara…
Ai vomat puţin în gură? E ok, și eu.
Nu cred că am auzit un căcat mai banal, spus într-o tentativă de profund, în viaţa mea! Noţiunea de semidoct tocmai a ajuns la un alt nivel. Cred că astfel de frecții îi întrețin moral orgoliul lui Dan Puric, care se umflă probabil în pene de fiecare dată când vede un Dan mai prost decât el... Oh, Dan Puric, el, acest Moise al românilor! Dar deviez de la Negru.
Şi asta nu e nimic. Prin norul de dejecţii contemporane expuse pe dannegru.com, s-a regăsit una din cele mai cretine chestiuni pe care am avut ocazia să o citesc.
Băiat crescut la ţară, în spiritul(sau spirtul) autentic românesc, Dan Negru are un sistem de valori construit de babe superstiţioase şi analfabete. În creierul lui mic nu a fost loc de idei noi; doar de noţiunile primare, implementate de mumiile satului, împuţite de ceapă călită prea mult, fără dinţi sau educaţie post-gimnazială.
Poate că e aiurea să am pretenţii ca toate babele de la sat să aibă studii superioară, să fie bunice doar dupa titlul de doctor, inginer sau arhitect. Şi e. Chiar e aiurea.
Dar nu e aiurea să am pretenţii ca astfel de oameni, cum e şi această primată care nu ştie să vorbească, ci doar să izbucnească în dansuri şi ţipete de împerechere, pe micul ecran, să fie măcar puţin cizelat de urban, de corporatişti sau de viaţa în capitală, la modul general. Poate e aiurea să am pretenţii de la un gibon care mai mult de caca/pipi/mama/papa nu poate. Şi e. Chiar e aiurea.
Dar nu e aiurea să am pretenţii de la un trust naţional care cere şi impune nişte standarde. Acelaşi trust care ne-a dat această religie new-age numită Antena 3.
Ah, stai. Că aceeași oameni i-au făcut vedete pe Capatos, Crudu și Oțil. Nevermind...
Însă, ca să punctez pe i, Dan Negru știe de la adunarea generală a babelor din comună, un mare adevăr. Acela că orice nu e pro-Dumnezeu e dobitoc, prost, satanist și, probabil, rocker. Parafrazându-l pe prezentator, Stephen Hawking e un dobitoc. E un dobitoc pentru că așa știe Dan Negru; că bunica lui, care a crescut cu frică de Dumnezeu, nu își explică gravitația, accelerarea particulelor, găurile negre, crede că Pământul e plat și soarele plutește deasupra lui. Asta o spune el:
Stephen Hawking dovedește că e un dobitoc care n-a înțeles nimic...Bunica mea, o femeie simplă cu câteva clase a avut puterea să creadă toată viața în Dumnezeu și sfârșitul vieții i-a adus apropierea de EL. Speranța în Dumnezeu, Alah sau oricare altă credință nu poate fi înlocuită de forța gravitației d-nului Hawking.
Bine mă, da' credința(o chestie spirituala) nici n-ai cum s-o înlocuiești cu gravitația(o chestie fizică). Îmi place tăria cu care oamenii de genul ăsta dau cu putere în știință. Știința care le asigură tot ceea ce înseamnă traiul lor coditian, într-o bunăstare deplină. Oameni care uită că Dumnezeu nu e o religie, ci o legătură spirituală, o entitate ce mintea noastră crudă și fragilă nu o poate înțelege nici măcar 1%. Oameni care sunt radicali în alegeri, care văd doar religie sau opusul. Oameni care nu înțeleg că trebuie să existe un echilibru din ambele, sau, mai bine zis, un echilibru în întregul vieții.
Se nasc câteva întrebări.
Când pula mea și-a luat doctoratul Dan Negru în cosmologie și astro-fizică?
Cine era bunica lui și de ce nu apare în cărțile de istorie?
De ce își dau păreri neavenite toți oligofrenii care au citit o carte, dar se bucură de statutul de celebru?
Cât de infect e creierul lui de mărimea unei castane, dacă îl face dobitoc pe savantul care a revoluționat tot ceea ce știm despre univers în ultimii 50+ de ani?
Da, poate e un profesionist, poate ştie televiziune şi/sau entertainement sau cum se cheamă bălăceala aia pentru care primeşte salariu. Problema e că, aşa cum ProTv îi au pe Busu şi Esca, şi nu s-ar face acolo rabat de la nimic pentru ei, aşa se pare că nici Antena nu face rabat de la acest mâncător de rahat.
Mi-ar plăcea "Te pui cu blondele?" dacă aş rezista mai mult de 12 minute cu zbierăte disperate şi orăcăieli indescifrabile.
Mi-ar plăcea "Te pui cu blondele?" dacă ar dura jumătate din timp, şi ar fi mai la obiect. Dar mai ales...
Mi-ar plăcea "Te pui cu blondele?" dacă Dan Negru s-ar îneca cu propria vomă în somn şi ar înceta să existe.
Ca orice irelevant care simte că vine puternic din urmă noua generaţie, şi că toate eforturile lui de rămâne deasupra liniei de plutire sunt din ce în ce mai zadarnice, Dan Negru s-a gândit că nu e destul să ragă două ore pe tv. Aşa că, la fel ca sub-mediocrii în ale scrisului, cum e Cabral, s-a gândit el să toace fiecare aspect inert, nesemnificativ, banal şi, în esenţă, stupid, al vieţii lui plictisitoare.
Blogul lui, care e o jignire asupra lecturii, e plin de cufureli scrise probabil în somn, de care nu pasă nimănui. Dar stilizate în aşa fel încât Dan Negru să pară un om care supurează figuri de stil. Un om din care şi beşinile să fie metaforice şi profunde.
Am fost un las la revolutie, in Timisoara si n-are legatura cu varsta pe care o aveam…Ziua stateam aproape de Catedrala, ca sa pot fugi mai repede spre Piata Maria si seara, pe la 5, cand se intuneca, fugeam acasa. De fricaI Cei curajosi ramaneau! Apoi, lasam sa treaca vreo cateva tramvaie, in statia din Piata Maria, ca sa stau si sa-l ascult pe Tokes vorbind de la geamul parohiei, dar apoi fugeam cu tramvaiul 7 spre casa. De frica…Cei curajosi ramaneau ! Decembrie…Timisoara…
Ai vomat puţin în gură? E ok, și eu.
Nu cred că am auzit un căcat mai banal, spus într-o tentativă de profund, în viaţa mea! Noţiunea de semidoct tocmai a ajuns la un alt nivel. Cred că astfel de frecții îi întrețin moral orgoliul lui Dan Puric, care se umflă probabil în pene de fiecare dată când vede un Dan mai prost decât el... Oh, Dan Puric, el, acest Moise al românilor! Dar deviez de la Negru.
Şi asta nu e nimic. Prin norul de dejecţii contemporane expuse pe dannegru.com, s-a regăsit una din cele mai cretine chestiuni pe care am avut ocazia să o citesc.
Băiat crescut la ţară, în spiritul(sau spirtul) autentic românesc, Dan Negru are un sistem de valori construit de babe superstiţioase şi analfabete. În creierul lui mic nu a fost loc de idei noi; doar de noţiunile primare, implementate de mumiile satului, împuţite de ceapă călită prea mult, fără dinţi sau educaţie post-gimnazială.
Poate că e aiurea să am pretenţii ca toate babele de la sat să aibă studii superioară, să fie bunice doar dupa titlul de doctor, inginer sau arhitect. Şi e. Chiar e aiurea.
Dar nu e aiurea să am pretenţii ca astfel de oameni, cum e şi această primată care nu ştie să vorbească, ci doar să izbucnească în dansuri şi ţipete de împerechere, pe micul ecran, să fie măcar puţin cizelat de urban, de corporatişti sau de viaţa în capitală, la modul general. Poate e aiurea să am pretenţii de la un gibon care mai mult de caca/pipi/mama/papa nu poate. Şi e. Chiar e aiurea.
Dar nu e aiurea să am pretenţii de la un trust naţional care cere şi impune nişte standarde. Acelaşi trust care ne-a dat această religie new-age numită Antena 3.
Ah, stai. Că aceeași oameni i-au făcut vedete pe Capatos, Crudu și Oțil. Nevermind...
Însă, ca să punctez pe i, Dan Negru știe de la adunarea generală a babelor din comună, un mare adevăr. Acela că orice nu e pro-Dumnezeu e dobitoc, prost, satanist și, probabil, rocker. Parafrazându-l pe prezentator, Stephen Hawking e un dobitoc. E un dobitoc pentru că așa știe Dan Negru; că bunica lui, care a crescut cu frică de Dumnezeu, nu își explică gravitația, accelerarea particulelor, găurile negre, crede că Pământul e plat și soarele plutește deasupra lui. Asta o spune el:
Stephen Hawking dovedește că e un dobitoc care n-a înțeles nimic...Bunica mea, o femeie simplă cu câteva clase a avut puterea să creadă toată viața în Dumnezeu și sfârșitul vieții i-a adus apropierea de EL. Speranța în Dumnezeu, Alah sau oricare altă credință nu poate fi înlocuită de forța gravitației d-nului Hawking.
Bine mă, da' credința(o chestie spirituala) nici n-ai cum s-o înlocuiești cu gravitația(o chestie fizică). Îmi place tăria cu care oamenii de genul ăsta dau cu putere în știință. Știința care le asigură tot ceea ce înseamnă traiul lor coditian, într-o bunăstare deplină. Oameni care uită că Dumnezeu nu e o religie, ci o legătură spirituală, o entitate ce mintea noastră crudă și fragilă nu o poate înțelege nici măcar 1%. Oameni care sunt radicali în alegeri, care văd doar religie sau opusul. Oameni care nu înțeleg că trebuie să existe un echilibru din ambele, sau, mai bine zis, un echilibru în întregul vieții.
Când pula mea și-a luat doctoratul Dan Negru în cosmologie și astro-fizică?
Cine era bunica lui și de ce nu apare în cărțile de istorie?
De ce își dau păreri neavenite toți oligofrenii care au citit o carte, dar se bucură de statutul de celebru?
Cât de infect e creierul lui de mărimea unei castane, dacă îl face dobitoc pe savantul care a revoluționat tot ceea ce știm despre univers în ultimii 50+ de ani?
Observați poziția mâinilor, papionul, privirea de heroinos, rânjetul de bouț și expresia generală de reject al societății. Cu cât mă uit mai mult la poza asta, cu atât râd mai tare. Dar parcă îi și aud vocea și tonul complet insuportabile pentru urechile umane.
Dacă migrau și de la Antene, spre ProTv, Dan trebuia să fie unul dintre cei din junglă.
Doar că era bine dacă-și făcea cineva pomană și-l uita acolo, cu Cabral și ceilalți semeni ai lor ne-evoluați.
Din analele comerțului
Pentru non-gameri, e vorba de intemele cosmetice din Counter-Strike: Global Offensive și alte veselii de pe platforma Steam. Care e cunoscută pentru troc, nu pentru că se joacă oameni acolo sau ceva.
Kidd: ba
Alki: ia?
Kidd: tu ai pistol p200 ?
Alki: nuj
Alki: am?
Kidd: pai intreb :)))
Alki: =))
Alki: stai sa vad
Kidd: nai
Kidd: :)))
Alki: am p250
Alki: e mai smecher cu 50 de puncte
[...]
Kidd: ba
Alki: ia?
Kidd: tu ai pistol p200 ?
Alki: nuj
Alki: am?
Kidd: pai intreb :)))
Alki: =))
Alki: stai sa vad
Kidd: nai
Kidd: :)))
Alki: am p250
Alki: e mai smecher cu 50 de puncte
[...]
Alki: FAZA
Alki: COAE
Alki: IN CS GO
Kidd: ?
Alki: este un cutit
Alki: MAI SCUMP IN JOC
Alki: DECAT UNUL REAL
Alki: =))
Kidd: hahahaha
Kidd: :))))=))))
Alki: + curier pana la tine acasa
Alki: + pizza cu curierul
Alki: + muie in veceu de la star porno la alegere
Alki: e 3200 de euro
Alki: TU ITI DAI SEAMA UNDE A AJUNS LUMEA?
Tipuri de oameni pe care e bine să-i eviți în viață
Sunt multe feluri de proști pe lumea asta. V-a zămislit Dumnezeu în multe chipuri și rânduieli, și asemeni păduchilor ieșiți în frunte exact când nu e momentul sau cazul. Separ astăzi uleiul de apă, prin câteva categorii destul de simple, exemplificând -sper- spre amuzamentul ălora care știu încă să citească, diferite feluri de pleabă. Asta, bineînțeles, după niște criterii îndoielnice și dubioase de care nici eu nu am habar.
Dar unul dintre ele l-am inventat chiar acum, și e foarte simplu cum funcționează. Paragraful de jos e foarte relevant cu restul textului, dar de al dracului ce sunt l-am făcut mic și verde. Cine nu o să poată trece de el, se regăsește mai sus și n-are ce să caute în continuare aici.
Pentru că mulți din lumea asta au observat că dacă ești amuzant, lumea te place, încearcă să facă glume din orice, să fie ironici(ce-i drept, fără succes), sau să facă pe-a proștii ca să aibă parte de puțină admirație. Aici, cel mai ușor îi distingem pe...
1. Plăcintari.
Nu știu dacă mai este om care să mai zâmbească ceva la faza cu plăcinta. Când vine vorba de plăcinta cu brânză, zic. Denumită evident și brânzoaică, pentru că, la fel ca pula ta sau pasta de dinți a Oanei Roman, e plină de brânză.
Bă, și mereu, DA MEREU se găsește un epileptic de ăsta care să zică "hăhă, trebuia să-ți iei o brânzoaică cu mere, bă pulă!" Nu. Trebuia să iau o rolă de sârmă ghimpată, să-i pun coadă de mop, s-o găsesc pe mă-ta și să îi fac un chiuretaj medieval; ca să nu nască un risipitor de aer ce crede că duma asta prinde mai sus de grupa mijlocie.
Pe parcurs, prostul s-a adaptat. Așa cum și ciobanii(amintesc aici cazul ciobanului Ghiță) s-au modernizat. Cum știi dacă ai un plăcintar în anturaj? Secretul constă în spontaneitate. Când sunteți mai implicați în activități cotidiene, dă drumul bombei: "îmi plac brânzoaicele". Precum păduchele în frunte, va sări și replica, inevitabil "și mie cu mere, hăhă!"
Ăsta e momentul în care știi că trebuie să nu-i mai răspunzi la telefon la fel de des ca si până acum, să o rărești cu el și să găsești lucruri mai interesante de făcut. Cum ar fi privitul la fascinantul mod în care crește iarba sau ceva.
Desigur, viața îți va pune mereu piedici. Cum m-am impiedicat eu odată și, long story short, era să fut o grasă cu prea mult păr la pizdă. Dar asta e o poveste pentru o altă ocazie, și prea multe beri, destule cât să-mi fac curaj ca să pot măcar vorbi despre asta. Te asigur totuși că e o istorioară mult mai interesantă și mai șmecheră decât alea pe care ți le zice amicu' din grupul de...
2. Emo bătrâni.
Știu că sună ipocrit. De asemeni știu și că am pumnul mai mare decât gura multora dintre voi.
Acel emo bătrân nu mai e emo la exterior, dar el are un suflet de copil în interior. Originile și povestea sa sunt simple. De obicei e ori un răsfățat de zile mari, singur la părinți și de bani gata, ori a avut un frate cu cel puțin 7 ani mai mare, pe care l-a venerat și copiat în adolescență, ori a fost un sătean epic care s-a scăpat brusc la libertăți infinite într-o periferie de oraș mare. Cam ca toți românii după '89.
Aici intervine problema lui. Modelul lui probabil a realizat că lumea are de oferit și chestii mai interesante decât Crade of Filth și toboșarul ăla surd cu două aparate auditive, care, fiind surd, mai știe dracu' cum pula mea bate ăla ritmul la tobe.
Da' pula mea, la fel ca fratele mai mare a lu' ăla am realizat și eu că sunt chestii mai importante de făcut în viață, decât să încerci să fuți pletoase cu MULT PREA MULT creion negru pe pleoape; după ce ai tras 6 beri, 4 shot-uri și o palmă de pastile pe care ți le-a dat un oarecare și a zis că-s tratamente experimentale din Norvegia, singurul lucru pe care vrei să-l fuți este o pișare serioasă cu spatele la perete, înainte de un somn bun pe trotuar.
Și pentru ăsta nu mai are etalon, nu știe ce să facă în viață. Emo-ul bătrân e fără direcție și sens. Dacă modelul lui rămânea în viața lui, probabil devenea cea mai apropiată copie a sa. Dar pentru că n-a fost să fie, ăsta micu' s-a plafonat. Are 25 de ani și încă are impresia că un craniu în flăcări tatuat pe umăr e o idee tare. Mai ales că îl aprobă anturajul. Anturaj care, deși s-a schimbat, e doar o aparență. S-au schimbat doar oamenii din el. Pentru că aia care aveau aceeași vârstă cu emo-ul bătrân au crescut, fut femei cu clasă, au poate studii și au o cale cât de cât umană în viață. Altfel spus, fac și altceva în afară de labă, headbanging și chetă pentru un pet de bere.
Dar emo-ul bătrân e șmecher acum, e foarte cool și trendy. E la rândul lui un etalon pentru ăia de 15 ani care s-au prins că singura chestie mai mișto decât League of Legends e să te lingi cu aia dintr-a opta care are deja un pic de țâțe. Se laudă în filme jenante pe facebook cum pune el pierce-uri "în pula mea, deja de 6 ani".
Dacă nu e într-un salon, pe un salar și cu un scop real în treaba asta, gagiul ăla e ratat. Crede-mă. O să fută doar mongoloide, pe care le vrăjește cu, cel mult, câteva piese noi de la o formație obscură. Asta în timpul în care vârsta și maturitatea au trecut pe lângă el ca gloanțele pe lângă Neo.
Trebuie evitat. Serios. E genul de om care poartă tricouri cu formații la evenimente cât de cât serioase, la mai mult de 30 de ani. E tipul ăla care o să încărunțească cu plete, pentru că e jenat să arate uman printr-o tunsoare. Ori asta, ori pentru că mai mult nu știe. Un băiat bătrân, iresponsabil și hoinar. Da mă, ăla care poartă mai mereu geacă de piele, chiar dacă a urcat pe un motor doar de două ori, și atunci ca să-și facă o poză, nu mai mult.
3. Pariorul unidimensional.
Văr cu Plăcintarul, și asemeni Emo-ului bătrân, Parioriul unidimensional este un împătimit al biletelor. Nu de transport în comun, alea de la fotbal, în principal. Acolo joacă echipe de care, un om umblat prin lume, și cu oarecare cunoștințe geografice n-a auzit în viața lui. Mereu cu borsetă, ochelari de soare și o expresie tălâmbă pe meclă, se șterge de scuipatul de pe bărbie cu mâneca.
Evident, tipul ăsta de om petrece așa de mult timp în sala de pariuri, că ajunge să dea sfaturi casierelor privind iubiți, vestimentație și alte căcaturi personale, în loc să-și șteargă din nou, balele de pe bărbie cu mâneca.
Și n-are niciodată bani. Cum pula mea să aibă când joacă tot până la ultimul leu pe meciuri? Uganda - Palestina X pauza 2 final? Las-o dracului! Se duce în barurile unde are cunoscuți sau amici și știe că există un televizor cu teletext sau mai mult de pachetele cablu basic. Se frământă și își tocește fruntea de bar de ciudă, pleacă dezamăgit și o ia mereu de la capăt.
Cam cum pățesc eu de fiecare dată când o fut pe mă-ta.
Și ar mai fi. Sunt multe categorii, și o să mai povestim cândva despre asta, da' eu trebuia să public, că iar mi s-a sărit în cap că nu scriu nimic și îmi scade PR-ul. Sugestii, reclamații, ce pula mea vă trece prin cap și alte căcaturi cu un mail la alki.bloo@yahoo.com, pe facebook sau mai jos, în comentarii!
Dar unul dintre ele l-am inventat chiar acum, și e foarte simplu cum funcționează. Paragraful de jos e foarte relevant cu restul textului, dar de al dracului ce sunt l-am făcut mic și verde. Cine nu o să poată trece de el, se regăsește mai sus și n-are ce să caute în continuare aici.
Pentru că mulți din lumea asta au observat că dacă ești amuzant, lumea te place, încearcă să facă glume din orice, să fie ironici(ce-i drept, fără succes), sau să facă pe-a proștii ca să aibă parte de puțină admirație. Aici, cel mai ușor îi distingem pe...
1. Plăcintari.
Nu știu dacă mai este om care să mai zâmbească ceva la faza cu plăcinta. Când vine vorba de plăcinta cu brânză, zic. Denumită evident și brânzoaică, pentru că, la fel ca pula ta sau pasta de dinți a Oanei Roman, e plină de brânză.
Bă, și mereu, DA MEREU se găsește un epileptic de ăsta care să zică "hăhă, trebuia să-ți iei o brânzoaică cu mere, bă pulă!" Nu. Trebuia să iau o rolă de sârmă ghimpată, să-i pun coadă de mop, s-o găsesc pe mă-ta și să îi fac un chiuretaj medieval; ca să nu nască un risipitor de aer ce crede că duma asta prinde mai sus de grupa mijlocie.
Pe parcurs, prostul s-a adaptat. Așa cum și ciobanii(amintesc aici cazul ciobanului Ghiță) s-au modernizat. Cum știi dacă ai un plăcintar în anturaj? Secretul constă în spontaneitate. Când sunteți mai implicați în activități cotidiene, dă drumul bombei: "îmi plac brânzoaicele". Precum păduchele în frunte, va sări și replica, inevitabil "și mie cu mere, hăhă!"
Ăsta e momentul în care știi că trebuie să nu-i mai răspunzi la telefon la fel de des ca si până acum, să o rărești cu el și să găsești lucruri mai interesante de făcut. Cum ar fi privitul la fascinantul mod în care crește iarba sau ceva.
Desigur, viața îți va pune mereu piedici. Cum m-am impiedicat eu odată și, long story short, era să fut o grasă cu prea mult păr la pizdă. Dar asta e o poveste pentru o altă ocazie, și prea multe beri, destule cât să-mi fac curaj ca să pot măcar vorbi despre asta. Te asigur totuși că e o istorioară mult mai interesantă și mai șmecheră decât alea pe care ți le zice amicu' din grupul de...
2. Emo bătrâni.
Știu că sună ipocrit. De asemeni știu și că am pumnul mai mare decât gura multora dintre voi.
Acel emo bătrân nu mai e emo la exterior, dar el are un suflet de copil în interior. Originile și povestea sa sunt simple. De obicei e ori un răsfățat de zile mari, singur la părinți și de bani gata, ori a avut un frate cu cel puțin 7 ani mai mare, pe care l-a venerat și copiat în adolescență, ori a fost un sătean epic care s-a scăpat brusc la libertăți infinite într-o periferie de oraș mare. Cam ca toți românii după '89.
Aici intervine problema lui. Modelul lui probabil a realizat că lumea are de oferit și chestii mai interesante decât Crade of Filth și toboșarul ăla surd cu două aparate auditive, care, fiind surd, mai știe dracu' cum pula mea bate ăla ritmul la tobe.
Da' pula mea, la fel ca fratele mai mare a lu' ăla am realizat și eu că sunt chestii mai importante de făcut în viață, decât să încerci să fuți pletoase cu MULT PREA MULT creion negru pe pleoape; după ce ai tras 6 beri, 4 shot-uri și o palmă de pastile pe care ți le-a dat un oarecare și a zis că-s tratamente experimentale din Norvegia, singurul lucru pe care vrei să-l fuți este o pișare serioasă cu spatele la perete, înainte de un somn bun pe trotuar.
Și pentru ăsta nu mai are etalon, nu știe ce să facă în viață. Emo-ul bătrân e fără direcție și sens. Dacă modelul lui rămânea în viața lui, probabil devenea cea mai apropiată copie a sa. Dar pentru că n-a fost să fie, ăsta micu' s-a plafonat. Are 25 de ani și încă are impresia că un craniu în flăcări tatuat pe umăr e o idee tare. Mai ales că îl aprobă anturajul. Anturaj care, deși s-a schimbat, e doar o aparență. S-au schimbat doar oamenii din el. Pentru că aia care aveau aceeași vârstă cu emo-ul bătrân au crescut, fut femei cu clasă, au poate studii și au o cale cât de cât umană în viață. Altfel spus, fac și altceva în afară de labă, headbanging și chetă pentru un pet de bere.
Dar emo-ul bătrân e șmecher acum, e foarte cool și trendy. E la rândul lui un etalon pentru ăia de 15 ani care s-au prins că singura chestie mai mișto decât League of Legends e să te lingi cu aia dintr-a opta care are deja un pic de țâțe. Se laudă în filme jenante pe facebook cum pune el pierce-uri "în pula mea, deja de 6 ani".
Dacă nu e într-un salon, pe un salar și cu un scop real în treaba asta, gagiul ăla e ratat. Crede-mă. O să fută doar mongoloide, pe care le vrăjește cu, cel mult, câteva piese noi de la o formație obscură. Asta în timpul în care vârsta și maturitatea au trecut pe lângă el ca gloanțele pe lângă Neo.
Trebuie evitat. Serios. E genul de om care poartă tricouri cu formații la evenimente cât de cât serioase, la mai mult de 30 de ani. E tipul ăla care o să încărunțească cu plete, pentru că e jenat să arate uman printr-o tunsoare. Ori asta, ori pentru că mai mult nu știe. Un băiat bătrân, iresponsabil și hoinar. Da mă, ăla care poartă mai mereu geacă de piele, chiar dacă a urcat pe un motor doar de două ori, și atunci ca să-și facă o poză, nu mai mult.
3. Pariorul unidimensional.
Văr cu Plăcintarul, și asemeni Emo-ului bătrân, Parioriul unidimensional este un împătimit al biletelor. Nu de transport în comun, alea de la fotbal, în principal. Acolo joacă echipe de care, un om umblat prin lume, și cu oarecare cunoștințe geografice n-a auzit în viața lui. Mereu cu borsetă, ochelari de soare și o expresie tălâmbă pe meclă, se șterge de scuipatul de pe bărbie cu mâneca.
Evident, tipul ăsta de om petrece așa de mult timp în sala de pariuri, că ajunge să dea sfaturi casierelor privind iubiți, vestimentație și alte căcaturi personale, în loc să-și șteargă din nou, balele de pe bărbie cu mâneca.
Și n-are niciodată bani. Cum pula mea să aibă când joacă tot până la ultimul leu pe meciuri? Uganda - Palestina X pauza 2 final? Las-o dracului! Se duce în barurile unde are cunoscuți sau amici și știe că există un televizor cu teletext sau mai mult de pachetele cablu basic. Se frământă și își tocește fruntea de bar de ciudă, pleacă dezamăgit și o ia mereu de la capăt.
Cam cum pățesc eu de fiecare dată când o fut pe mă-ta.
Și ar mai fi. Sunt multe categorii, și o să mai povestim cândva despre asta, da' eu trebuia să public, că iar mi s-a sărit în cap că nu scriu nimic și îmi scade PR-ul. Sugestii, reclamații, ce pula mea vă trece prin cap și alte căcaturi cu un mail la alki.bloo@yahoo.com, pe facebook sau mai jos, în comentarii!
Subscribe to:
Posts (Atom)
Online NOW!
