Limbaj de lemn pe înțelesul proștilor

Adică pe al vostru. Oamenii sunt proști.
Știu asta pentru că mulți dintre voi ar trebui să poarte furtun de ăla ca la dentist, ca să nu le curgă scuipatul din gură.
Dar asta nu are relevanță. Relevant e faptul că aud tot mai des o vomă de frază care mă strânge de coaie la fel ca atunci când aud "reduceri de până la... ". Păi duduie, reduceri de până la 80% pot fi și reduceri de 5%. Vorbește frumos, că-ți bag bradu-n cur cu tot cu ghirlande.

Nu asta mă supără, că e ușor de explicat. Ce mă supără e...


Complexul de superioritate.

O beșină scoasă probabil din Freud. Psihologii și alte specii de sugători de bani trag puternic cu asta. Se și mediatizează și lumea știe acum explicația pentru care Ponta n-a câștigat alegerile. Are un complex de superioritate.
Dar să analizăm mai profund. Când ai un complex, ești rușinat sau jenat de o chestie. Ești prea slab ori prea gras, ești complexat de greutate. Ai nasu' ca Tonciu, ești complexat de ranga pe post de os ce-ți susține fruntea. Te termini în 2.4 minute, ești complexat de performața sexuală. În fine, ați prins ideea. Când ești complexat, știi că faci/ai ceva nașpa și ai putea fi ridiculizat pe tema asta.

Evident, ăsta e un complex de inferioritate, pentru că te face să te simți mai prejos de restul lumii. Nicidecum dacă fuți 37.2 secunde, n-o să te simți ca Dudu Steel. Doar dacă, în medie, fuți 12 secunde și ți-ai depășit singur performața. Dar chiar și așa ești complexat, pentru că un individ în toată regula poate s-o dea măcar 15 minute la intensitate maximă. Adică de vreo 6000 de ori mai mult decât poți tu în cea mai bună zi a ta. Iar dacă n-ai trăit sub o piatră toată viața, ai și tu habar de asta.

Așa se naște un complex de inferioritate, nicidecum de superioritate.

Pe lângă asta, e un cuvânt prost ales. Am demonstrat mai sus că un complex te face să te simți mai prejos. Când spui superioritate, automat țintești cât mai sus. Ești deasupra tuturor. Citez din Loki, în scena memorabilă din Avengers Assemble: "Enough! You are, all of you, beneath me! I am a god, you dull creature, and I will not be bullied by... *uhh*". Și apoi Hulk dă cu el de pământ în mod repetat ca să râdă și primatele ca voi, care nu s-au prins de glumițele subtile spuse de geniul savant lui Tony Stark.

Deci, până la proba contrarie, Loki este superior. Asta nu îl face nicidecum complexat. De ce s-ar simți el sau oricine care se vede peste pleabă și are și argumente care să îl susțină, complexat? Cum adică să te simți rușinat că ești mai atent/destept/rapid/frumos/puternic/bogat/tânăr/loial/pulamea?
Nu are sens.

Iar asta, dragi copii, se numește paradox. Iar gramatical, oximoron. Ca și "piticii ăia uriași" sau "suferință dureros de dulce".

Nu poți avea un complex de superioritate, pentru că e greșit și din punct de vedere gramatical. Ai, eventual, un complex de inferioritate mascat. Deși asta e un pleonasm.

Dar da, poate unii au înțeles fin aluzia. Totuși nu, nu am un complex de superioritate. Bine... poate fără "complex de". Așa, un gram de grandomanie. Că nu strică.

Diminețile sunt aiurea

Până la urmă sunt de acord că lumea și societatea n-ar putea funcționa fără ca cineva să fie treaz când majoritatea dorm, fut sau visează că fut. E evident că șmecherii precum trenurile, matinalul de la radio sau bulcile pentru hamburgerul tău de fiecare zi n-ar fi gata dacă toată lumea s-ar trezi la 12 jumate.

De asemeni, pentru că știu că sunteți oligofreni, o să o spun de prima dată, ca să n-apară discuții. Diminețile sunt niște chestii care schimbă omul. Cam ca banii, funcția sau puterea în societate. Asemeni celor menționate, clar nu te schimbă în bine.

Dimineața te face un om nervos, stresat și fără chef. Nu cred că se trezește careva din somn la 6 și un sfert, înaintea găinilor, trage aer în piept, se bărbierește cu o piatră și țipă de la balconul rulotei: "Ce zi minunată e astăzi, ce bine că m-am trezit!"; nu nu nu.
Nu faci asta decât dacă ai capu' de lemn. Diminețile sunt aiurea.

Recunoașteți că e nașpa să lași visele cu Emma Watson în pizda goală și senzația de moale care ți-o strică vecinul ăla cretin care s-a gândit să crape lemne.

Ce dacă e Sfântu' Dumitru? El tre' să facă foc, că-i cade cucu de la ger.

Sau de alarma aia. Aceeași alarmă. Cândva iubeai piesa aia a lu' Connect-R. Acum, de când te trezește, îți vine să-l razi în cap.

Sau mă-ta, ca ai școală. Iar boul ăla de Marcel din prima bancă o să te scuipe de față cu toată clasa și-o să-ți fure pâinea cu parizer din ghiozdan.

Și când te trezești, nu te trezești la ceva mai bun. Toate sunt exact la fel cum le-ai lăsat, iar tu te-ai degradat serios. Puți mai mult, ești moale, flămând, ieșit din formă. Diminețile încep greu. Trebuie să te îngrijești, să te speli, să muncești fizic, să faci efort. Nu e tocmai cel mai mișto mod de a porni o nouă etapă a vieții, o nouă zi. Nici bine nu ai făcut ochi, și toate te dor de la prea multă heroină, și trebuie să-ți prăjești ouă? Crede-mă, dacă te doare spatele de la patul din cartoane pe care dormi în spatele blocului, o să te doară-n cur dacă ouăle sunt moi sau omeletă. Dar deviez.

Ideea e că dimineața ți-e nașpa. De fapt, perioada în care ești treaz e sevraj față de somn.
Depravarea de somn te face mai prost, mai stresat, mai irascibil, mai neatent. Trebuie să dormi calumea, nu să te trezești în creierul nopții la 8 ale dimineții și să te apuci de chestii amuzante precum 50 de flotări. Când diminețile nu vor mai fi chestii atât de rigide și forțate, omenirea va vedea adevăratul progres.
Până atunci, vor mânca în continuare o pâine și Răzvan cu Dani, la show-ul lor nehazliul, unde, până și aia de la machiaj doarme, că-l dă pe Oțil cu prea mult gloss de fiecare dată.

De asta sunt atâtea războaie în lume. E cât se poate de clar. Dacă soldații s-ar trezi la 11 și ceva, ar bea o cafea, ar vedea un pornache sau ar fute ceva, ar mânca de dimineață la prânz și ar face chestii mai stupide, precum instrucția, după 15, cu siguranță am avea mai puține conflicte globale.

Serios. Eu m-am trezit de câteva ori la 5. Da! Chiar simțeam că vreau să împușc pe cineva!