Powered by Blogger.

Skrillex e cel mai putred labagiu, obosit şi pişat pe el posesor de iMac şi bormaşina, şi cum să te tunzi ca un bou prost şi fără valoare

Bă, peste tot e Skrillex şi toţi puberii frustraţi care abia descoperă laba, îs aşa încântaţi de el, mai ceva decât popii catolici de futut copii. Am mai zis io că ăla nu face muzică şi că dubstepul în general nu e muzică, pentru că dacă iei 3 orbi surzi, le dai cuţite şi îi pui să radieze guma de pe dosul unei mese de metal, sună mai mişto decât ce "mixează" ăla.
Taică-miu tăia zilele trecute ceva de fier, prin curte, c-un flex. În surdină se auzea o piesă de club, pe winampul lăsat pe shuffle. Eu m-am dus să mă piş. Toate sunetele astea, unite... mamă... dacă le înregistram, eram miliardar. Şi făceam piesa Solstiţiu, că Skrillex a făcut deja Equinox.

Numa' că io-s om normal, şi am pretenţii de la mine, în primul rând. Nu pot să mă înjosesc în aşa hal încât să trebuiască să mă rad pe o parte de cap, ca să arat ca şi cum m-am mozolit c-un blender. Sau că am facut wrestling cu drujba şi drujba ar fi câştigat. Nu. Nu mă pot preta la astfel de idioţenii. Ar trebui să-mi mai pun şi pierce în cur, ca Steve-O, sau să-mi bat cuie în ochi sau pe pulă sau mai ştiu eu ce. Nu. Am avut şi io pleată, şi păr colorat, dar să arat ca victima descarcerată de pompieri ar fi cam mult.
Şi, morţii mă-sii, io am zis de zeci de ori că urăsc muzica fără mesaj. Fiindcă muzica fără mesaj e ca berea fără alcool, adică degeaba. E ca pâinea veche, sau ca o femeie cu pizda largă în care fuţi a prost. Şi dacă este unu' aici care îmi poate demonstra mie că Skrillex sau dubstepul în general are mesaj, în primul rând îi fut mama. În al doilea rând îl leg de calea ferată. Pentru că atunci când asculţi dubstep se aude aşa: scârţ-scârţ-scârţ-scârţ-poc-poc; scârţ-scârţ-scârţ-poc, şi un vers zbierat de un idiot sau scremut de unu cu voce ca Segal, cu muci pe ceru' gurii. Parcă s-ar fute două maimuţe răcite, cu picioarele în ghips, pe un pat foarte vechi.

Dar deviez, şi o iau pe pereţi, în loc să aprofundez.
În primul rând, Skrillex arată ca borta curului şi ultimu' om, dar să fii un dubstepist adevărat şi să arăţi şi tu ca pielea pulii-n ploaie, tre' să faci în aşa fel încât să arăţi de parcă tocmai ai fost roacher pletos şi-abia ai scăpat de-o bătaie soră cu moartea, de la trei ţigani cefoşi înarmaţi cu lanţuri şi-o maşină de tuns. Nimic mai simplu. Îţi îmbeţi frizerul, îl legi la ochi, şi-i dai drumu' la schemă. Apoi e clar că tre să ai ceva căcat de bluză nenorocită cu gât gol, ochelari de prost şi iţari.
Însă e clar că nu eşti pe scobitoarea ta, daca nu-ţi îndeşi în urechi bucăţi de-alea de ţeavă de 2ţoli, ca să te poată buli la craniu orice simpatizant.

Şi-apoi... ce pula mea de talent are mă ăsta? Adică are un căcat de MacBook şi-un căcat de player, şi mai taie din joase înainte de bassdrop. Oau. Rocket science, nu căcat. Plus că, ce mare căcat să faci o piesă dubstep? Ai un singur căcat de efect, wub, pe care pui un sunet. Şi se aude wooble-wooble-wub-wub. Pardon, scârţ-scârţ-poc-poc. Deci io, lu' vecinu' meu, care are o fata de 3 ani, dacă îi instalez Fruity Loops, îs mai producător ca el, după ce desenează ea 1 oră sunete, până se plictiseşte. Pula mea, nici s-apese pe taste; e destul să întind tasta pe jos şi să se împiedice de ea, şi sună fain. La 2+2=4, toată lumea e deşteaptă...
După aia, la ce căcat de videoclip a făcut ăla, nici nu am pretenţii să nu îl asculte toţi fraierii lobotomizaţi ca voi. Un tată responsabil şi îngrijorat vrea să îşi ducă fetiţa acasă, după ce ea a fugit că n-a primit iPhone, da' pizda dracu' o arde rebel şi-l aruncă de toţi pereţii pe bietul om. Vă daţi seama că eram sarcastic. E clar că o s-o baţi pe mă-ta după ce prinzi curaj când tragi o etnobotanică ciumeagă şi asculţi un Skrillex.

În concluzie, dacă asculţi Skrillex sau alţii din teapa lui, şi crezi că aia e muzică şi că lumea care nu-l ascultă e idioată, şi că aia chiar e muzică, nu zgomot de transformerşi cum se fut, meriţi să-ţi prinzi pielea pulii într-o conservă ruginită. Bagă-ţi în cur carbid. Aşa că mă piş pe Skrillex, pe iMacu' lui, pe muia lui tocită, şi-n urechile tuturor ălora care-l venerează şi-l pupă-n cur ca mare artist.

Ghiceşte vedeta!

Am zis aici că dau nişte premii şi că o să insist cu ele. Damir, cititor fidel de pamflet, a avut onoarea de a i se decerna premiul "Pula mumificată de aztec", iar acum pun la bătaie al doilea premiu din listă. De o rezistenţă incredibilă şi o duritate fantastică, supra-omenească, puteţi câştiga 3 floci de-a lui Chuck Norris, pe care puteţi să-i folosiţi ca aţă la pescuit balene, ca funie la spânzurătoare, ca o capcană pentru ăştia prea tru-işti, alternativi, hipsteri sau ce altă specie urâţi şi vreţi să torturaţi în chinuri, şi aşa mai departe. Totuşi să nu încercaţi să îi rupeţi între dinţi, ca pe liţa chinezească, că rămâneţi ştirbi. Mai degrabă îi puneţi în vitrină sau în peştele de pe televizor, sau pe pian în baie, sau oriunde doriţi ca să îi stăpâniţi sănătoşi.

Ca să intraţi în posesia lor, trebuie să ghiciţi vedeta din poza de mai jos şi să îi spuneţi numele într-un comentariu mai jos. De acolo mă ocup eu. Vă dau şi un indiciu: îl mai ţineţi minte pe LMFALFI? Nu. Normal că nu. Ei, LMFALFI şi-a ratat cariera de ţopăitor, şi-a dat-o pe chesti mai old-school. Cine vrea LMFALFI să fie acum? Nu spun nimic, decât Guns'n Roses.




Mult noroc tuturor participanţilor pentru premiul "3 floci de-a lu' Chuck Norris"!

De ce mă bucur io c-a trecut Paştele. Scurtă analogie religioasă şi chestii

Dar înainte, câteva chestii:
1. Muza mea e la datorie, implicit o să scriu iar.
2. Pe wordpress am dificultăţi cu template-ul, migraţia o să survină, dar cu întârziere. Până atunci postez în paralel.
3. Şi mai scriu într-o parte, adică aici. N-am postat încă nimic.
4. Vreau fani pe facebook. Iote pagina AICI. Daţi like, share şi aşa mai departe, pe cât posibil. Daţi şi la vecini, şi la colegii de grădiniţă, şi la omu' care vă aduce lapte.


Păi pentru că de câţiva ani buni e de câcat, cam ca orice altă sărbătoare inutilă a naţiei ăsteia de puturoşi. Dar e mai rău acum, că nici lumea n-are bani şi toţi strâng din cur două luni ca să îşi ia din piaţă două coaste nenorocite de câine... ăsta... motan... ăăă... miel. Mie nu-mi place carnea de oaie, nu mi-ai plăcut niciodată şi cu atât mai mult o urăsc pentru că ţi se îndeasă pe gât, asociată fiind cu sărbătoarea. Irelevant totuşi, în raport cu celelalte ţărănisme care se practică la noi pe la Paşte.
Cum e mizeria asta, de a amesteca orice chestie cu ceva bagatele mizerabile numite tradiţionale. Adică toată treaba cu ouăle roşii, sau cu parfumatul fetelor. Şi bineînţeles că împrumutăm şi de la străini iepuraşul care se fute-n cur cu-n papagal şi cacă ouă de ciocolată. Bă, serios? Unde scrie mă, în culegerea aia bi-milenară că tre să vopseşti ouă ca să fii izbăvit c-ai cugetat dupa 2 jumătăţi de Polar dacă ar merge sau nu s-o fuţi pe vară-ta aia cu sindrom Down şi-n căruciorul cu rotile? Mamă... ce tare! Ca şi idioţenia cu postul. Bine mă, că 6 săptămâni o arzi ca cel mai homeless vegetarian, cu fasole, cartofi, varză şi-alte buruieni, şi in 3 zile bagi în tine ca Godzilla carne de câine... ăsta... motan... ăăă... miel, din piaţă. Fain semn de smerenie! În zilele în care Iisus murea batut în cuie de-un lemn, tu îţi îndeşi fălcile ca un nesimţit, în semn de adoraţie.
Nu înţeleg, şi poate mă lămuriţi, cum se face că Iisus e trollat din ce în ce mai tare, la propriile sărbători. De Crăciun, Moş îi ia faţa, la Paşte, iepuraşul care balegă ouă. E ca şi cum, de ziua mea, iau 100 de prieteni şi rude şi îi duc într-o croazieră, şi toţi, în loc să-mi zică la mulţi ani şi merci bă că ne-ai scos în lume, o să se chicotească grozav la pipiţele care servesc cocktailuri pe punte şi o să mă ignore complet. Clar că-n următorul an o să ajung să iau telefonul şi să dau apeluri spunând "te-am sunat să-ţi zic că-i ziua mea".

Şi-apoi, ziceam că unii strâng din buci ca să îşi ia carne de câine... ăsta... motan... ăăă... miel. Sunt alţii în ţara asta, şi mai rău de atât. Pensionari cu pensii de 200 de lei, mii de orfani, veterani, revoluţionari, invalizi, canceroşi, oameni cu situaţii mai josnice şi mai depravate decât 3 sferturi din voi, care faceţi figuri că v-a luat mami Samsung Galaxy S, şi voi vroiaţi iPhone 4. Şi cu toate astea, cu nevoile şi grijile astea, hai coae să donăm pentu ca să se adune 200 de milioane de euro, să facem catedrala mântuirii neamului, că după aia, o să plouă cu aur la noi, şi la unguri cu căcat. Exact de asta avem noi nevoie. De mai multe biserici. Nu cumva să punem unu' cu cap luminat în frunte, să gestioneze banii ăia şi să luăm materiale de construcţie pentru garsoniere sau apartamente în favoarea celor defavorizaţi. Nu cumva să punem mâna să le cumpărăm alimente sau haine. Nu cumva să-i ajutăm pe ăia de le ia apa casa, să se poată muta. Nu cumva să construim autostrăzi şi să refacem calea ferată, ca sa nu faci 4 ore cu personalul un drum de 120 de kilometri. Nu. Hai să mai facem o biserică, una uriaşă, să se vadă din cer, si o să curgă nectar la robinet după aia. Ultima dată când s-a făcut o aroganţă de asta, era in Babylon, şi... s-a cam dus pe pulă şi turnul ăla...

Însă de departe, cea mai deranjantă treabă e cea cu salutul. Am zis şi pe facebook, şi mi-au sărit toţi bulbazarii filozofi în cap că di ce m-am întors de la credinţă. Aşa că mă simt dator să lămuresc chestia asta, ca să am linişte şi să nu vă mai aud cum vă scremeţi, de parcă, vai-doamne, s-a băşit mireasa cu stropi şi s-a uns puţin pe voal. Toţi cheagii putreziţi, pe care-i numiţi vecini, o s-o ardă snob, zicând la "bună-ziua" un "adevărat a înviat" din colţu' gurii, scremut şi în sictir. Marş. La câcat. Răspunde-mi aşa cum te salut, dacă nu vrei să dai dovadă de imbecilitate supremă. Adică io nu-ţi împărtăşesc credinţa, de ce m-aş supune ei? Iar răspunsul, invariabil, acelaşi: "păi respectă-mi credinţa". Să moară mă-ta? Da' tu de ce nu mi-o respecţi pe-a mea?
Dar ca să ne înţelegem, odata pentru totdeauna, religia, credinţa şi spiritualitatea îs trei chestii complet distincte. Io po' să fiu foarte bine credincios, fără să fiu religios. Credinţa n-are legătura cu religia. Religia e supunerea oarbă în nişte idealuri impuse de alţii, cam ca patriotismul. Apoi nu cred io c-un creştin dogmatic e mai spiritual ca un shintoist sau budhist, sau chiar mai spiritual decât mine. Io pot să fiu foarte bine şi fachir, şi să îmi canalizez energia ca să nu mă înţepe şi să fac bubuţă pe talpă când păşesc pe oasele măcinate ale mă-tii. Şi asta mă face spiritual, până în cea mai digerată enzimă din intestinu' gros.

Totuşi un singur lucru vreau să fac foarte clar. Din partea mea, nu aveţi decât să vă rugaţi la orice zei, zmei, dumnezei, atâta vreme cât nu îmi îndesaţi mie asta pe gât într-un mod complet inutil, bravând ca mari teologi la coada vacii. Că din toţi ăştia mari credincioşi care sunteţi, 95% n-aţi citit biblia, habar n-aveţi să vă spălaţi la cur şi vă curg bale după orice pizdă cu pizda uşor la vedere din staţia de-autobuz. Aşa că nu-mi daţi voi mie lecţii de moralitate religioasă, când sunteţi pe fundul mocirlei, sugând căcat din pula preafericitului teoctist.
Online NOW!